Apă de gură concentrată Heliodenta 230 ml

Prin acțiunea bacteriostatică, antiseptică, antiinflamatoare, analgezică și cicatrizantă a principiilor active din plante, Heliodenta dă rezultate bune în gingivite, stomatite, abcese dentare, în procese de parodontoză sau post intervenții chirurgicale locale.

Principiile active din hrean, prin acțiunea hemostatică, previn și opresc sângerarea gingiilor.

Indicații:

- prevenția și tratamentul adjuvant al bolilor parodontale;
- igiena cavității bucale.

Compoziție: Conține extracte din: salvie (Salvia Officinalis), gălbenele (Calendula Officinalis), coada racului (Potentilla Anserina), coada șoricelului (Achillea Millefolium) și hrean (Armoracia Rusticana).

Heliodenta apă de gură nu conține conservanți sau coloranți artificiali. Culoarea produsului, eventuale depuneri sau tulburări sunt datorate exclusiv concentrației de principii active 100% naturale.

Mod de administrare: Flaconul  este prevăzut cu un sistem special de dozare, care permite folosirea dozei optime de apă de gură.

Este necesară doar presarea ușoară a flaconului, soluția urcă în dop iar surplusul curge înapoi în flacon.

Se diluează 1:1 cu apă în capacul flaconului, deoarece soluția este concentrată (se completeaza capacul cu apă până la umplerea lui). 

Se clătește gura, timp de 30 de secunde, după fiecare periaj, sau de câte ori este nevoie.

Despre ingrediente principali:

1.Salvie - Salvia officinalis.

Salvia este o plantă erbacee, cu flori divers colorate, mici, cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene.

În România este cultivată în regiunile sudice, dinspre Dunăre.

Frunzele plantei au utilizări terapeutice în medicina umană și veterinară, cultă și tradițională.

În dermatologie și cosmetică, de la salvie se utilizează frunzele și inflorescențele cu frunze, sub formă de tinctură, infuzie, decoct, apă de toaletă sau extract hidroalcoolic.

Este utilizată ca dezinfectant, în transpirația excesivă a picioarelor și nu numai, în abcese dentare, parodontoză, etc.

Salvia are proprietăți antiseptice, antiinflamatorii, antisudorifice, calmante.

2. Gălbenele - Calendula officinalis.

Plantă ierboasă anuală, crește în sălbăticie, de la câmpie până în zona montană, dar adesea este cultivată în grădini, parcuri, în culturi sistematice, pentru utilizări industriale și medicinale.

Nu necesită condiții speciale de climă sau de sol, fiind totuși o plantă iubitoare de soare.

În dermato-cosmetică, se utilizează inflorescențele sub formă de infuzie, decoct, tinctură, extract hidroalcoolic și uleios.

Extractul de gălbenele are multiple proprietăți, principalele fiind: cicatrizantă, epitelizantă, emolientă, antiseptică, regenerantă.

Gălbenelele sunt utilizate cu succes în accelerarea vindecării: rănilor, arsurilor termice, chimice sau solare, escarelor, eczemelor, etc. sau doar pentru menținerea sănătății tegumentului.

3. Coada racului - Potentilla anserina.

Este întâlnită în locuri nisipoase umede, pe marginea șanțurilor, lacurilor și râurilor, atât la câmpie cât și în zone mai înalte. Înflorește din luna mai, până toamna târziu.

A fost folosită în alimentație, planta întreagă, dar mai ales frunzele tinere si stolonii pentru salate, supe de verdețuri, etc.

Planta are valoare terapeutică pentru medicina umană și veterinară.

Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, extract hidroalcoolic. Are proprietăți astringente, cicatrizante, hemostatice.

4. Coada șoricelului - Achillea millefolium.

Coada șoricelului este o plantă perenă ierboasă, stoloniferă care aparține familiei Asteracee. Speciile de coada șoricelului au frunze păroase, florile sunt penate și dispuse într-o inflorescenţă micuţă.

Înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în mod obișnuit, de culoare albă sau rozalie și se întâlnește frecvent în flora spontană din România, putând fi culeasă de pe fâneţe, de pe marginea drumurilor, pajiști, terenuri virane sau de la marginea pădurilor de la câmpie, până în zona montană a țării.

Florile sau planta întreagă se utilizează în scopuri dermatologice, cosmetice și curative. Se recoltează inflorescenţele, atunci când acestea sunt complet înflorite. Principiile active se extrag sub formă de infuzie, decoct, suc proaspăt sau extract hidroalcoolic sau uleios. Se utilizează intern sau extern.

Utilizarea internă are principalul efect de reglare a funcționării organelor genitale feminine, acționând benefic în orice afecțiune la acest nivel.

Utilizarea externă are efecte calmante, antiinflamatoare, cicatrizante, antihemoragice, astringente, antiperspirante și dezinfectante, regenerând totodată țesuturile.

5. Hrean - Armoracia lapathifolia.

Hreanul este o plantă ierboasă, perenă, crește spontan pe lângă garduri, locuri umede, dar este și cultivată, atât pentru valoarea ei alimentară, cât și terapeutică.

Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălțime și este cultivat, în special, pentru rădăcina mare și albă, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile.

În dermatologie și cosmetică se folosește atât rădăcina, cât și frunzele de hrean. Se utilizează sub formă de tinctură, oțet de hrean sau extract hidroalcoolic.

Hreanul, pe lângă întrebuințarea în alimentație, este și un bun medicament, fiind utilizat în tratamentul afecțiunilor renale, reumatismului, bronșitei, afecțiunilor dinților (parodontoză), bolilor de inimă, inflamațiilor articulare, sinuzitei, paraziților intestinali.